Faceți căutări pe acest blog

marți, 25 decembrie 2012

Jianu Liviu-Florian - Noaptea de Crăciun

Felicitare de la Mircea Vâlcu Mehedinţi
Noaptea de Crăciun

Dar din darul de Crăciun
Să-mpărţim, tot mai departe,
Poate doar un suflet bun,
Poate doar, din el, o parte –

Şi când nu mai e vreun bun
De-nfrăţit, măcar cu graiul,
Va veni iar Moş Crăciun,
Pe Pământ, în sac, cu Raiul!


23-25     decembrie 2012

Jianu Liviu-Florian

luni, 24 decembrie 2012

Al.Florin Ţene - Iisus s-a născut


Felicitare de la V. Becart pentru Semănătorul

            Iisus s-a născut

Se aprinde-n inimă lumina
Coborând în noi de Sus.
Când sevele întăresc tulpina
Se naşte-n suflete Iisus!

Albeşte zăpada cântecu-n copaci
Înseninând cerul spre apus,
Când umblă Moşul cu cadouri în saci
Se naşte-n suflete Iisus.

Colindătorii croiesc cărări prin lunci
la porţile din sat oprind în apus,
Când din Tainele Porunci
sub o stea  s-a născut Iisus!

Se aprind în braji lumânări
Vestind minunea venită de Sus.
Colindători din patru zări
Ne-anunţă că s-a născut Iisus!
                        Al.Florin Ţene

duminică, 23 decembrie 2012

Al.Florin ŢENE - Balada bradului de Crăciun


Felicitare trimisă la Semănătorul de Traian Lazăr

Balada bradului de Crăciun

Pomul de iarnă uscat
Alcătuirea bradului la loc,
Muntele iar l-ar fi înălţat
Dacă amintirea n-ar fi ars în foc.


Imaginea lui adună bucurii
Lumânările ard,sunt prea sus,
Ele urcând în răsăritu-i azuriu
Aprinzând visuri spre apus.


Din brazi coboară dulciuri la copii,
Seva lor aduce pădurile în case.
Sănile trase de reni stârnesc nostalgii
In cioturile pe coline rămase.


Şi brazii lepădându-se de topor
Brusc şi-aduc aminte de un gând
Revin miei la rădăcina lor,
Însă pădurea e departe,luminând...


Bucuria noastră e plânsul brazilor tăiaţi,
În lumea lor n-au cum să mai fie,
Au mai rămas pe munte câţiva fraţi,
Tremurând pentru Crăciunul ce-o să vie.


                        Al.Florin ŢENE

vineri, 7 decembrie 2012

George Ene - Visul



V i s u l


Îmbrăcat în muşchetar
umblam prin Ţară hoinar
şi-n postura arătată
încropisem o armată
din prostime, unu şi-unu.
Şi cum eu eram Tribunu’,
într-o mare adunare
le ţineam o cuvântare
şi-i puneam pe toţi să jure
pe Drapel şi pe secure
că vom merge-n Capitală
să le cerem socoteală
celor ce conduc acuma,
că s-au întrecut cu gluma:
prea – ziceam în visul meu –
n-au frică de Dumnezeu,
c-au umplut Ţara de hoţi,
de corupţi şi de netoţi
nesătui, fără măsură,
care zvântă pe cât fură.

…Eram în Dealul Izvor
Primu,-n fruntea tuturor –  
pe lozinci şi firmament. 
Am intrat şi-n Parlament,
cu prostimea după mine…
Când simt că-s scuturat bine:
"Hai, te scoală, frăţioare!
Astăzi mergem la votare!"
„Să votăm, zici? Şi.. pe cine?
Pe-ăla cu… „Să trăiţi bine!’’?

 George Ene

joi, 6 decembrie 2012

Jianu Liviu Florian - Poezii de Sfântul Nicolae


În imagine: Un mixaj de Nicu Tomoniu

 COLINDĂ PENTRU MOŞ NICOLAE
  
Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ce ne mai aduci în ghete, moş nevinovat?
Ce uzine, ce spitale, blocuri, ce lumini
Să îţi răstignim, moşnege, dragostea în spini?
 
Nicolae, Nicolae, moş preaîncolţit,
Ca pe porc, vine Crăciunul, să îţi dea cuţit –
Şi rămân în urmă ghete de cizmari de soi
Ce au încălţat o ţară , însă cu noroi –
 
Nicolae, Nicolae, moş mitraliat,
Ai plecat, şi-ai luat cu tine viaţa de la stat –
Şi-a rămas în urmă-n ghete, fără tălpi şi aţă,
Viaţa cu-amintiri de pâine, viaţa de pe piaţa –
 
Nicolae, Nicolae, moş batjocorit,
Vinovat eşti, Nicolae, că nu ai murit –
Tot mai bântui pe planetă, pe la creditori,
S-achiţi ţării, datoria, şi apoi să mori –
 
Nicolae, Nicolae, moş analfabet,
Pe planeta de gunoaie, tu erai Poet –
Şi cu saci de mâna-a doua, de zaharicale,
Încălţai fără zgârcenie, talpa ţării tale –
 
Nicolae, Nicolae, moş vitriolat,
Ce ne mai aduci în ghete, ce decret de stat?
Ce programe, şi ce fapte, că ai copii mulţi,
Şi-au rămas şi fără carte, flămânzi şi desculţi –
 
Nicolae, Nicolae, moş ciumat şi rău,
Ce-o fi fost, nebun şi-n moarte, şi pe capul tău?
Condamnat să aduci daruri, ţării tale, mort –
Ţi-au acoperit calvarul foile de cort –
 
Nicolae, Nicolae, sub drapelul roş,
Ţi se vede, goală puşcă, crucea ta de moş –
Vino, moşule, şi drege, ce mai e de dres –
Ca pe-afară tragem linii, doar după deces –
 
Nicolae, Nicolae, dac-ai înviat,
Cântă internaţionala limbii de la sat –
Că ai fost şi tu, ţărane, moşule de soi,
Doar un drept al ţării tale, ţara de apoi –
 
Nicolae, Nicolae, mort, dar vrednic eşti
Să ne bâlbâi despre mame, şi copii, poveşti –
Şi în ghetele curate, să ne pui, în dar,
Câte-un loc de muncă, frate, şi-un abecedar –
 
Nicolae, Nicolae, şi ţi-aş mai ura
Dar nu-i ţara poftei tale, ci a altora –
Măcar, moşule, din ceruri, să ne pomeneşti –
Căci de daruri, avem darul   limbii româneşti –
 
Şi de nu ne-aduci nimică, e pentru că n-ai,
Moşule cu traistă mică, un sălaş în rai –
Dar împarte cu noi, frate, banii care scad,
Şi Crăciunul, moşulică, tot cu noi, în Iad…
 
  Jianu Liviu Florian
5 decembrie 2008
 





Iarna la Deal

Scoruşul, iarna, intră -n noi, avan.
Şi prunii de la Oprea intră-n noi.
Se-nhamă la ţărâna noastră, boi,
Să dezvelească iarba, peste an.

Trifoi şi fragi răsar pe sub pământ.
Pe-afară ning  albine de lumini.
În cer, încep ninsorile de crini.
Şi ninge şi tăcerea, în cuvânt.

Prin  noi respiră mărul lui Tolan
Parfum  de mere verzi,  cu gust de fragi,
Răsar din noi stejari, arţari, şi fagi,
Suntem pământ, sub frunzele noian.

Şi turme de zăpadă trec hai-hui,
Simion, Avram, şi Ieronim sunt brazi.
Pădurile-au urcat la ceruri, azi,
Şi-au coborât toţi îngerii, pe grui...

6 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian




Colind

Miroase și iarna, a toamnă bogată...
Frunzele verzi veghează-n pământ,
Aşa cum amurgul,  în sufletul frânt,
Învață lumina să bată…

De-am ști mai devreme această diată:
Că de la naștere, până când mori,
Bătăile inimii sunt sărbători,
Le-am risipi, încă-odată?

Iarna, și fructele cresc, dar nu sunt…
În rădăcini, luminile suie,
Ca amintirile într-o gutuie,
Gustul de cer, şi pământ…

6 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian



 Progres

De la oamenii desculţi,
N-au maşină, nu prea mulţi -
De la cei analfabeţi,
Nu se-ncape de deştepţi –

De la munca pentru grâu,
Curge combustibil, râu –
De la munca la coceni,
Cresc în creier – buruieni –

De la trasul lângă boi,
Pe şosele, morţii, roi –
De la înglodatu-n tină,
La corida de lumină –

De la ho, şi de la cea,
La a mai râvni ceva,
De la traistă şi căciulă,
La a fi mai mare-n sculă –

De la luna, felinar,
La televizorul far,
De la cânt de păsărele,
La concerte de lichele –

De la cinste şi ruşine,
La mâna lui nu ştiu cine,
De la munte, de la râu,
La plăcere fără frâu –

De la minte, agerime,
La curvari şi la pulime,
De la râs şi voie bună,
 La înjurături de mumă –

De la ajutor, esenţă,
La furat şi concurenţă,
De la toţii, pentru toţi,
La un hoţ, peste alţi hoţi .


5 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian



Surioară, frate de acum

De la mămăliga la ceaun,
La duşmanii binelui comun,
Din secerătorii unui lan,
La gladiatorii unui ban.

De la vânătorii unor  prăzi,
La gonacii de pe autostrăzi,
Din sfinţenia de ţărani savanţi,
La căţărătorii pe talanţi –

De la rugăciunea din lucarne,
La consum de viaţă, că e carne,
De la cumpătarea fără grabă,
La-ndobitocirea de tarabă –

De  la descântat cu palme goale,
La-nchis şcoli, uzine şi spitale,
De la pâinea cea făcută-n ţest,
La vânzarea ţării-n est, sau vest –

De la codrul, de la calul, frate,
La duşman cu cel ce nu mai poate,
De la fericire-n bătătură,
La-mpărţit, pe meridiane, ură –

De la pauperii buni şi darnici,
La roboţii lacomi şi făţarnici,
De la bună voia de-a fi dar,
La fariseismul solitar –

De la sfântul tremur pentru viaţă,
Până la favoarea de-a fi zdreanţă –
De la mângâiere şi credinţă,
Până la refuz  şi neputinţă –

De la ţară, limbă, neam şi  rost,
Până la reforma de-a fi prost,
De la adevărul clar şi scurt,
Până la statuia de mancurt –

Surioară, frate de acum,
Fiţi cu grijă, dragilor, la drum –
De la vatra cea cu jerăgai,
De-am ajuns în Iad, să-l facem Rai!


5-6 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian

 


marți, 4 decembrie 2012

Mădălina Gheorghe - Despre mine



DESPRE MINE...


Despre mine ce am a spune? Mai nimic şi totuşi mult
Sunt un copil boem şi plin de vise efemere prins în trup de femeie,
Mă văd ades zâmbind şi mă întreb de ce o fac când cei din jur par trişti
Eu încerc să îi distrag de la acele momente grele de suferinţe şi nevoi...


Sunt veselă şi sunt poznaşă şi asta nu mă face să mă ruşinez
Când cei mai mulţi îmi reproşează că nu mă port ca un adult...
Aşa sunt eu! Visez încrezătoare şi-mi place-n parc cu copiii să alerg,
Sunt un copil, lăsaţi-mă în pace...nu vreau să mă maturizez!
 

INVAŢĂ SĂ CERI IERTARE

Am sufletul îngheţat de teamă şi durere
Mă sting strigând neîncetat după iertare...
Dar nimeni nu-i în preajma mea... nimeni să mă audă
Cad pătrunsă de-un fior aşteptând o mână-ntinsă
Să mă ridice din praful fin şi des...să-mi scuture hainele
Zâmbind încrezător...spunându-mi calm, încurajator...
Iată-mă sunt aici chiar de nu mă vezi poţi doar să simţi
Căldura sufletului meu ce ţie vreau să ţi-o dau...


Ai făcut greşeli în viaţă dar acum îţi pare rău?
Nu eşti singura pe lume ce a comis un păcat  ci sunt mulţi ca tine
Insă ce te deosebeşte de ei, este că ştii când iertare să ceri...
Câţi oare sunt cei care greşind lor le pare rău?
Vin smeriţi cu capetele plecate rugându-se la icoane…
Crezi tu că-n astă lume este om nepăcătos, om ce nu are pată
Pur la suflet şi la faptă?!

Nu iubita mea copilă...nimeni nu este curat căci păcatele se-adună
Chiar de eu prin fiul meu vi le-am luat...
N-aţi ştiut să vă păstraţi puritatea ce v-am dat însă dragostea-mi este mare
Şi vă iert neîncetat...te-ai căit şi crezi în mine, ai căzut, te-am ridicat
Vreau să-mi spui acum copilă ce anume ai învăţat?!



George Ene - Marea Mea Iubire Mare





Marea Mea Iubire Mare


Marea Mea Iubire Mare, de ursite dăruită
Cu blândeţea lunii noaptea, caldă ca al zilei soare,
Tu mă însoţeşti în lume: mamă, soră şi iubită,
Tu mi-eşti viaţa şi sfârşitul – Marea Mea Iubire Mare.

Când simt inima că-mi bate şi când razna mi-o ia gândul
Sub icoana ta cea sfântă caut, scumpo, alinare
Şi-mi revin mereu îndată şi puternic mi-e avântul
La chemarea ta de suflet – Marea Mea Iubire Mare.

Prin străini întotdeauna pasu-mi ţine calea dreaptă
Căci în piept mă arde dorul şi-amintirea ta mă doare
Ţară-Mamă, Ţară-Soră şi Iubită înţeleaptă,
România mea Divină – Marea Mea Iubire Mare!

George Ene

Jianu Liviu-Florian - Fabula laudelor



Fabula laudelor

Lăuda un om, pe altul;
Cum nu-i ajungea înaltul,
Să îl laude, cu tot bunul,
Mai chemă, la cor, pe unul;

Doi calici lăudau cu spor,
Pe acelaşi autor;
Lauda n-a fost de ajuns,
Şi-un al treilea  a fost uns –

Trei amici de lăudat
Aclamau un candidat –
Ca să laude mai cu spor
Mai chemară-un ajutor …

Morala

Limba dulce mult aduce
Linge, doar ca să apuce …
Chit că-n urmă şi-mprejur
Miere a gustat  - din cur…


3 decembrie 2012
Jianu Liviu-Florian