Faceți căutări pe acest blog

sâmbătă, 21 decembrie 2013

George Ene - Poeziile lunii decembrie



A început Judecata de Apoi
 
 „Unui lucru fără cale, cale dând,
multe lucruri fără cale vor urma.”
DIMITRIE CANTEMIR

 Ne-a înlemnit aşteptarea.
A devenit statuie.
Umblăm cu ea în braţe pe stradă,
însoţindu-ne cu murmurul ei:
"Şi celor din  morminte
viaţă dăruindu-le…"
Jur-împrejur ziduri de frică.
Între ziduri se joacă strâns,
dintr-un perete în altul, politica.
Nerăbdători, adunaţi roată,
care pe unde apucau,
după desenul unei inimi uriaşe,
cât o Ţară,
semenii au ieşit prin curţi -
toate un fel de Pieţe întârziate,
ale Universităţii –
să vadă fumul ce va ieşi
pe coşul cel mai înalt
de la Abatorul Istoriei.

Noapte cu ploaie de smoală.
Tensiune încât pocnesc până şi munţii.
Curiozitate încât nu mai clipesc nici stelele.

La un moment dat
aplauzele au izbit toartele cerului,
mai tare decât o făceau aplaudacii de altădată:
Pe coşul acela absurd
începu să iasă un fum negru, gros
– semn ştiut de toată lumea
cum că trufia,
prostia
şi sora ei mai mică,
ţinutul cu dinţii de scaun,
începuseră să ardă mocnit.
Când s-au văzut scânteile
spintecând smoala cerului,
un rânjet apocaliptic,
s-a pornit de dedesubt,
de la congresul oaselor,
nemaiauzită cascadă tunând în sus
spre a scutura tribuna
congresului de deasupra
şi spartă, în ţăndări, noaptea:
"Ţi-au făcut-o!
Mai ceva decât ne-ai făcut-o tu,
la Târgovişte!"
...Semn
că a început Judecata de Apoi.
Dă-ne-o nouă, Doamne,
şi ne iartă greşelile!

Toţi revenim, când o să fie

Un dar ţi-e clipa cea de faţă.
Primeşte-o, deci, cu bucurie.
Clipă cu clipă fac o viaţă:
Aportul tău la zidărie.

Nu te-ntreba-ncotro aluneci.
Cată mereu spre datorie
Şi-ai grijă să nu te întuneci
Ori cât de greu ar fi să-ţi fie.

Prietenii fă-ţi cu măsură.
Fii practic. Fugi de teorie.
Iar de te-nfruntă, taci din gură.
Evită a lor mâncătorie.

Cu fruntea sus cinsteşte-ţi veacul
Prin munca ta. Cu măiestrie
Îţi uşurează de greu sacul,
Că viaţa nu-i o loterie.

Iar când finalul de o clipă
Te va-nălţa, când o să vie
Cu zbaterea lui de aripă,
Oferă-te cu dărnicie.

Rotirea Soarelui ne-nvaţă
Să fim atenţi la aporie:
Vom reveni în altă viaţă,
Dar tot aşa: la datorie!

Cum Universu-ne-mpresoară
Şi se roteşte-n veşnicie,
De ce-am veni noi într-o doară
Şi nu rotindu-ne-n vecie?

Nu-i fără noimă întrebare,
Ci cuvenita-ne felie:
Pentru că-adesea ori arare
Toţi revenim, când o să fie.


 Scrisoare deschisă către Europa
    - din partea unui european autentic -


Europa, dacă tot spui că ne iubeşti,
Fii bună şi scapă-ne, Maică, din braţe:
Că prea ne strângi pătimaş şi ne păgubeşti
Iar dragostea ta ne cam arde la maţe.

Europa, dacă tot ţi-e milă de noi
Şi tot spui că vrei cu-adevărat să ne-ajuţi,
Lasă-ne, scumpo,-n tristele noastre nevoi
Că nu suntem handicapaţi, chiori şi nici muţi.

Europa, dacă vrei prieteni să-ţi fim,
Ţine-ţi înţelepţii comisari acasă
Că prea se dau deştepţi, şi nu-i preţuim
Când fac nazuri la ce le punem pe masă.

Europa, dacă ai nevoie de noi
Contează pe noi la pace şi dreptate!
Şi reţine: respingem orice război
Că n-avem de ce să ne facem păcate.

Europa, dacă ţii să ştii ce dorim
Deschis ţi-o spunem, o clipă nu ezităm:
Vrem la fel independenţi şi liberi să fim
Ca Elveţia! Vrem să ne helvetizăm!


George Ene

George Anca - Nașterea Domnului și Trezirea lui 2013 cu Sănătate

Nașterea Domnului și Trezirea lui 2013 cu Sănătate

casă, fă-ți
adăpostul gândurilor
sub umbletul norilor
pe moalele șerpilor
te ridică
odată cu Sfânta Mărie Mică
fiilor fi-le
ușă de zile
mamei of
de curățat cartof
fâsâit de bombă
la Arlechin și Colombă
iar nouă
viață nouă
că și noi
în sutănoi
la un loc
facem poc
și ne bem
apă cu gem
șampanie
de sfeștanie
că tot o să ne trezească
prispa a mai bătrânească

duminică, 8 decembrie 2013

George Ene - Fi-v-ar engleza...!

La noi A e A!


Cică englezii rostesc pe A în 7 feluri.*)
Bagatele, însoţite de oftat:
De ce simplu şi nu… complicat?
Să fie sănătoşi!
La noi A e A din moşi-strămoşi.
Când copilul cască gura şi zice A
iese A curat, şi nu 7 feluri de A,
ferit-a Sfântul!
Scriem cuvântul
cum se rosteşte-n amvon:
A, adică avion;
Că nimeni nu-l fură:
A, adică anafură;
A de la Amsterdam
Şi pe scurtătura Adam;
Scrie corect, golane:
Lasă-te de fasoane!

Aşadar cu A,
care se scrie A şi se citeşte A,
începem scrierea
şi vorbirea,
şi umplem pagină după pagină,
A lângă A, A după A, şi tot aşa,
Cum o ştii bine şi mata,
fără glumă
şi fără gumă!
(Păi, ia fii bun şi fă o socoteală
simplă şi mult prea banală:
engleza ca s-o stăpâneşti,
câte radiere prăpădeşti?)

Noi lui A nu-i zicem O, nici EI,
nici alte drăcovenii.
Că d-aia românu’-i român,
şi nu ca englezu’,
ori ca francezu’,
care limbile-şi ferchezuiază,
că una zic şi alta fumează!


*) Marilena Munteanu-Alexandrescu: “LIMBA ENGLEZĂ – Ştiţi s-o pronunţaţi corect?” (Editura “Niculescu”, 1995, pag. 25).

 George Ene

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Vasile Mic - Poeziile lunii decembrie


Vasile Mic

Şi noi

Şi noi am crezut
Că zidul nu se va nărui
Nicicând.

Şi noi
Am crezut
Că zborul
E numai pentru ceilalţi.

Şi noi am crezut
Că o ştire
O putem auzi
Doar prin bruiajul lor.

Şi noi am crezut…
Şi noi… şi noi…


Ca ideal

Ca ideal, ne-a rămas
O scrisoare pierdută
Printre ierni geroase,
Nopţi lungi…

Fluviul
S-a îndepărtat de noi,
Măslinul ne ajută
Să supravieţuim
Torturii activismului
Prozaic.

Armele nu tac.

Infernul are avocaţi plătiţi,
Aici şi în cer.

Un copac înflorit
E tot ce mai avem.


Pictorul

Pictorul
E un fost vânător de bizoni.
Lucrează
Pentru muzeul districtual.

Lumi,
Ceruri,
Temple,
Războinici, cai…
Ici-colo câte o femeie
Pe pânzele sale.


Cerul îşi dă cu părerea

Planul total
E în agitaţie.
Fracţiunea discipolilor
Tace.

Istorii se scriu
Chiar în secunda aceasta…

Cerul
Doar
Îşi dă cu părerea.

 

Numai cine trece

Toţi cei osteniţi,
Împovăraţi…
Treceţi peste câmpia aceasta!
Roua fie cu voi,
Folosiţi-o de leac
Pentru sufletele voastre
Viitoare,
Ale păsărilor.

Mereu spun:
Treceţi peste câmpia aceasta!
Numai cine trece 
Pe aici
Se vindecă
De dor,
De dor.


În viziunea tunelului

În viziunea tunelului,
Vorbele
Devin forme de relief,
Săgeţi
Spre ţinte în mişcare,
Învăluite ori nu
În mistere.

O jucărie de argint,
Încă,
În viziunea tunelului…


Cerul din cărţi

Păsări de cristal
Negre,
Păsări roşii, verzi…
Prinţese, prinţi
Pregătindu-se de bal.

Mii de stoluri
De fluturi
De argint
Se învârt…

Prea mică poate fi
Lumea,
Azi,
Prea abstract
Cerul
Din cărţi –
Jăraticul
Pe care sufletu-ţi
Arde.

joi, 5 decembrie 2013

Doru V. Fometescu - Poeziile lunii decembrie

Dr. Doru V. Fometescu
ISPRAVA DINLĂUNTRU

Ieșirea din fantasme și ignoranță slută,
din viciile proprii și egoisme sure,
din tare poleite cu mască nevăzută,
simple schimbări în sine
și nu doar de stăpâni –
înalță Libertatea, ca freamăt de pădure!

Tăria dinlăuntru ce sperie despoți –
ispravă alchimistă înrâurind destine,
voință, pildă, faptă, un dar pentru nepoți
ce mișcă generații, avânt fără de roți,
apel – nobilă dramă trezind pe idioți...
 

20.10.2013

TRISTEȚEA IERBURILOR

Partea întunecată
a acestei lumi
se publicitează disperat...
Cum se guvernează
al ei teritoriu?
Prin frică, viclenie
și derizoriu!
Iată-mă, petrecut în transgresiv
un fel de iarbă,
prinț al tăcerilor, naiv
în dictatura fânului ce se închearbă...
 

15.10.2013

INADECVĂRI

Explorez cumva, iadul
prin păcatul poftelor pământene...
Nu știu de voi ajunge la
exploatarea șisturilor finite -
Natura umană cu divinitatea de proximitate...

Forez pâcla gazoasă a tranzienței
a ritmurilor prea grăbite care strivesc durate,
la concurența neloială cu mari firme transatlantice.

In compensație
încerc să las moștenire
ferestre ovale, scrieri ce unduie
firave inadecvări, fumuri de vise între generații...

22.10.2013


Doru V. Fometescu